Casa Doina

              Unul dintre întemeietorii stilului arhitectural românesc de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, Ion Mincu, ne-a lăsat o valoroasă operă: Bufetul de la Şosea, actuala Casă Doina.

         Lucrarea este una din cele mai fericite inspiraţii ale maestrului, evocând, prin silueta, înfăţişarea şi amănuntele ei, patriarhala casă boierească, înveselită de farmecul casei ţărăneşti. Bufetul de la Şosea a fost proiectat ca pavilion pentru expoziţia de la Paris din 1890, dar a rămas nerealizat din lipsă de fonduri. Din acest motiv lucrarea s-a construit la Bucureşti în 1892, rămânînd în patrimoniul monumentelor de arhitectură. La partea superioară, monumentul are aplicată o friză ornamentală din ceramică viu colorată în care predomină nuanţe de verde-azuriu. În brâul ceramic sunt prezente casete distincte, în interiorul cărora stau înscrise denumiri de podgorii româneşti tradiţionale.

          Această bijuterie arhitectonică, în cursul anului 2000, a trecut printr-un amplu proces de restaurare. Sub directa îndrumare a celor mai de seamă specialişti din domeniul monumentelor de arhitectură, s-a urmărit să se redea întregului edificiu măreţia şi splendoarea originală, pe care însă şi-au pus amprenta 110 ani de istorie, nu de puţine ori zbuciumată. A fost construită în 1892 şi din iniţiativa lui Petre P. Carp, atunci ministru al lucrărilor publice, a fost dată în folosinţă ca restaurant. În anii ce au urmat, clădirea a fost extinsă adăugându-i-se elemente în spiritul concepţiei originale.                       

           Din anul 2003 construcţia găzduieşte un luxos restaurant, Restaurantul Doina. Construcţia este clasată ca monument de arhitectură.

Sursa de inspiraţie a arhitectului în realizarea construcţiei sunt casele româneşti cu pridvor şi scară interioară, scara fiind protejată de o poală lăsată a acoperişului.

Având o volumetrie energică şi puternic articulată, casa este formată din două volume diferite, asemenea caselor din zona de deal a României, primul format din subsol, parter şi etaj, iar al doilea format doar din parter. Elementul dominant al casei este foişorul format din arce în acoladă frântă, sprijinite pe coloane din lemn cioplit. Timpanul arcelor este modelat cu elemente de ceramică multicoloră, o decoraţie florală în relief, specifică epocii brâncoveneşti. Deasupra antablamentului, format din faianţă colorată, o friză cu însemne de podgorii şi o cornişă decorată cu arce şi frunze, toate acestea inspirate din arhitectura clasică şi brâncovenească, a fost amplasată o streaşină proeminentă.

           Linia originală a construcţiei care imprimă casei vigoare şi vervă este rezultată din jocul de volume şi de acoperişuri, brâie, butoni smălţuiţi, reuşind prin acestea să reediteze arhitectura populară românească.La construirea sau folosit materiale precum :căramida, diverse tencuieli, decoraţii din ceramică smalţuită multicoloră, lemn, ţiglă smălţuită, iar ca tehnici de zidărie s-au folosit planşee şi şarpante din lemn, zidărie portantă, stâlpi din lemn.

Despre Ion Mincu.

        Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focşani - d. 6 decembrie 1912, Bucureşti) a fost un arhitect, inginer, profesor şi deputat român. Promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută şi ca arhitectură neo-românească, Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiţionale din România. Exemple în acest sens sunt Bufetul din Şoseaua Kiseleff (1882-1892), vila Robescu din Sinaia. Ca o recunoaştere a importanţei sale în evoluţia şcolii româneşti de arhitectură, începând cu anul 1953, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism din Bucureşti îi poartă numele.

Biografie:

          Studiile secundare le efectuază la Liceul Unirea din Focşani, între anii 1863-1871.

În anul 1871 se înscrie la Şcoala Naţională de poduri şi şosele din Bucureşti, pe care o absolvă în 1875 şi obţine diploma de inginer.

Între 1877-1884 studiază la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Paris, avându-i ca profesori pe Remy de Louanges şi J. Gaudet, şi obţine diploma de arhitect.

În 1883 primeşte premiul Societăţii centrale a arhitecţilor francezi.

Întors în ţară, între 1892-1897, are o activitate didactică şi îşi aduce aportul la înfiinţarea Şcolii de arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români.

Între 1898-1912 este profesor la atelierul de proiecte al Şcolii Naţionale de Arhitectură, iar apoi la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti.

Între 1903-1912 este preşedintele Societăţii Arhitecţilor Români.

Între 1895-1899, Ion Mincu a fost deputat în Parlamentul României

Lucrări:

          Casa în care a locuit Ion Mincu Bucureşti, strada Arthur VeronaCasa Lahovari (1886)Bufetul din Şoseaua Kiseleff (1882-1892), în prezent restaurantul Doina

Vila Robescu din Sinaia (1897)Casa Petraşcu din Piaţa Romană (1904)Şcoala Centrală de fete din Bucureşti (1890)

Palatul Administratic din Galaţi (1905-1906)

Palatul Băncii Comerţului din Craiova (1906, terminat de C. Iotzu în 1916)

Palatul Primăriei (proiect)

Şcoala de război din Bucureşti (proiect)

Cavourile lui Ghica, Cantacuzino, Gheorghieff din Cimitirul Bellu (1900-1904)

A restaurat Biserica Stavropoleos din Bucureşti (1904-1910)Casa Monteoru a fost renovată după planurile arhitectului în perioada 1887–1888 (Sediul Uniunii Scriitorilor)Casa Vernescu (1887-1889),

A decorat interiorul Palatului de Justiţie din Bucureşti (1890-1895)

ARHITECTI CELEBRI CARE AU PROIECTAT EDIFICII EMBLEMATICE IN ROMANIA.

Secolul XIX-XX

Ion Mincu

Petre Antonescu

Grigore Cerchez

Cristofi Cerchez,

Alexandru Clavel,

Toma T. Socolescu,

Paul Smarandescu,

Florea Stănculescu,

Statie Ciortan,

Nicolae Ghica-Budești,

Constantin Iotzu,

I.D. Trajanescu,

Ion D. Berindey,

Paul Gottereau,

Albert Galleron.

Louis Blanc

Alfred Hugo Cernea

John-Elisee Berthet

Julius Doppelreiter - Arhitect oltean nascut în anul 1878, la Drobeta Turnu-Severin arhitectul care a înnobilat Gorjul realizand 11 bijuterii arhitectonice aflate pe lista monumentelor istorice.