sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Conacul Orezeanu



















Conacul Orezeanu din judetul Braila, comuna Traian.
          
        Emblematic pentru judeţul Brăila, Conacul Orezeanu aflat în localitatea Traian, la mai puţin de 800 de metri de gara CFR stă să cadă, vandalizat de boschetarii locali. Conacul, monument de arhitectura si istoric a fost construit la începutul secolului XX a fost ridicat de un anume Filip Orezeanu, moşier cu proprietăţi în judeţele Brăila, Ialomiţa, Prahova şi Caraş Severin. La construcţia lui nu s-a făcut niciun rabat, totul, de la proiect până la finisare fiind făcut de ingineri şi constructori renumiţi în acea perioadă. Conacul găzduia vara numeroase serbări de la care nu lipseau vedetele vremii, oameni politici (se spune că însuşi Nicolae Titulescu, fost ministru de externe şi Armand Călinescu fost prim ministru în perioada interbelică ar fi fost găzduiţi în conac) precum şi ingineri şi militari.
       De altfel moştenitorul direct al domeniului, Ioan Orezeanu, şcolit la Şcoala de ingineri şi arte de la Paris, şi mai apoi la Politehnica din Berlin, în Germania, a devenit un ilustru inginer feroviar, contribuind la proiectarea şi realizarea locomotivelor Breda 230.000, primele locomotive cu abur de tip compound din ţara noastră şi se pare la locomotiva prototip Santa Fe, care a fost realizată la Uzinele Malaxa.
        Un alt nepot de-al lui Filip Orezeanu, generalul de brigadă Teodor Constantin Orezeanu a fost directorul căilor ferate în perioada regimului Antonescu. Acesta ar fi fost unul dintre artizanii trenării transporturilor de evrei din Bucovina şi Transnistria, fapt recunoscut astăzi de comunitatea evreiască. Bătrânii din comuna Traianu îşi aminteau că generalul oprea trenul, special desigur, tras de o locomotivă Pacific de mare viteză şi cu vagoane de culoarea albastră (vagoane salon Pullman) chiar în faţa conacului, când venea în vizită. În anul 1944 când armatele germane erau în retragere, la conac au fost găzduţi doi ofiţeri de rang înalt. Devenise un obicei ca toată suflarea satului să se adune pe înserat în faţa conacului unde ascultau vrăjiţi muzica ofiţerului german.
        După 23 august 1944, în conacul amplasat strategic lângă calea ferată s-a amplasat un post de observaţie sovietic. Iar după ce ruşii au plecat, familia Orezeanu a luat din conac cam tot ce se mai putea lua, astfel că atunci când a fost transformat în sediul Staţiunii de Maşini şi Tractoare, practic, aproape tot mobilierul dispăruse.
Păstrat cu sfinţenie în comunism distrus de capitalism. Cât a fost sediul Secţiei de Mecanizare a Agriculturii Traian Sat, conacul s-a bucurat de atenţia tuturor celor care s-au perindat pe acolo, fiind îngrijit ca o piesă rară de arhitectură ce era.
Parcul era plin de trandafiri, se făceau serbări câmpeneşti, şi la seceriş şi Ziua Recoltei şi Ziua Mecanizatorului. Mai încolo era făcută o cramă ca părea o peşteră de munte. Au furat hoţii cărămida din boltă de s-a prăbuşit movila care o adăpostea.
       După apariţia legii 10, Conacul Orezeanu a fost revendicat de unul dintre moştenitorii stabiliţi în Elvetia, Ion Cristescu Orezeanu. Bătrânul care atunci avea în jur de 90 de ani a cerut în instanţă prin reprezentant atât restituirea în natură a conacului şi anexelor sale cât şi suprafaţa de 168 de hectare din fostul domeniu. Între timp însă, Agromec Traian, urmaşa SMA, a intrat în procedură de faliment iar lichidatorul a prins în inventar tot ce a mai găsit la faţa locului: conac, anexe şi teren care actualmente sunt prinse în masa credală. Conacul a ajuns o ruină din cauza moştenitorilor care s-au înmulţit între timp şi fiecare a revendicat câte ceva, dar care nici măcar nu au angajat o firmă care să asigure paza domeniului. În anul 2004 un incendiu provocat de nişte vagabonzi debarcaţi în gara Traian Sat de controlorii care i-au găsit călătorind cu trenul fără a avea bilete, a distrus totul până la ziduri.Autorităţile au vrut să angajeze o firmă de detectivi particulari. Exasperate de faptul că vedea pe zi ce trece cum conacul se năruie, la un moment dat autorităţile locale au vrut să ia măsuri.
      Din punctul meu de vedere, acest conac era unul reusit si bine facut. Demisol inalt, parter inalt si spatios, materiale de buna calitate, decoratiuni simple si elegante. Din pacate astazi conacul este distrus iremediabil.
 
Ps. Nu stiu ce blestem pe cei care le-au construit de au ajuns in final doar niste ruine toate aceste bijuterii pe care ei le-au finantat sa se construiasca cu artistii vremii. Sper sa ne revenim cumva sa intelegem ca alt patrimoniu nu ne mai face nimeni. Sa protejam ce avem.

Un comentariu:

adriana spunea...

Frumos! O adevarata placere aceasta scurta istorie pentru amatorii ca mine. Ma pierd in acele timpuri vazand atata frumusete si imi imaginez in cata gratie, era in oamenii acelor timpuri, care iubeau cu adevarat frumosul arhitectural si care au donat in acele vremuri aceste cladiri superbe.Si acest stat si acesti oameni, zisi de cultura nu fac absolut nimic. Vand si falsifica tot ce pot.