Se poate observa balconul neogotic care in zilele noastre nu se mai pastreaza.....
Castelul
Banffy din Bontița judet Cluj, era considerat candva Versailles-ul
Transilvaniei datorita dimensiunii si frumusetii arhitectonice. Este unul
dintre cele mai frumoase ansambluri de clădiri istorice din Transilvania.
Este atestat
documentar inca din secolul XIV dar constructia lui a inceput in jurul
anului 1652 cu modificari facute in 1750 si 1850. Construit in stil renascentist, extinderile
ulterioare au fost făcute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul
al XIX-lea în stil romantic (inclusiv galeria neogotica de la 1890).
Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel
renascentist și cel baroc. Ansamblul se află în prezent în proces de
restaurare. Planurile au fost intocmite de arhitectul Joseph Emmanuel Fischer
von Erlach.
A fost
conceput un parc de agrement spre lunca Somesului, dupa planurile lui Johann
Christian Erass, in stil baroc, cu alei strajuite de tei, dispuse in forma de
trident, un lac, fantani arteziene si statui. József Bánffy a creat în locul
parcului franţuzesc unul romantic, conţinând toate elementele corespunzătoare
unui parc englezesc.
Domeniul de la Bonțida a fost donat familiei Banffy de către regele Sigismund
de Luxemburg în anul 1387. Se bănuiește că pe acest loc a existat o reședință
nobiliară încă din secolul al XIV-lea, iar construcția la castel a început
în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert
permisiunea de a-și ridica o cetate, și a fost finalizată în 1543.
Potrivit unui raport militar din 1680, au existat
fortificaţii ce înconjurau conacul, fiind alcătuite din clădirile renascentiste
şi bastioanele de colţ. Dénes Bánffy (1638–1674), comite de Dăbâca şi Cluj,
consilierul principelui Mihály Apafi I. a avut capacitatea de a construi un
asemenea castel renascentist impunător. Dénes Bánffy II. a moştenit
proprietatea în 1735, la vârsta de 12 ani. Şi-a petrecut tinereţea la Viena,
având importante funcţii în curtea împărătesei Maria Tereza. În 1747 el a
început reconstrucţia în stil baroc a castelului. Prima fază a construcţiilor
(1745– 1751) s-a concentrat asupra curţii de onoare din faţa clădirii porţii.
Noile clădiri au fost compuse din manej, grajd, remiză, locuinţele servitorilor
– inspirate din arhitectura barocă vieneză. József Bánffy a ordonat demolarea
clădirii porţii în jurul anilor 1820, întredeschizând curtea barocă cu cea
renascentistă. Din materialul de construcţii, obţinut din turnul porţii, s-a
construit moara pe apă de lângă castel.
Are în spate o istorie zbuciumată, dar şi legende care vorbesc despre faptul că
ar fi bântuit. Aceasta spune că o doamnă de origine nobilă, având, probabil,
legătură cu familia Banffy, şi-a înşelat soţul, dar a fost surprinsă şi dată în
vileag de un băiat de la grajduri. Femeia a ordonat atunci ca bărbatul să fie
ucis, iar fantoma tânărului care a plătit cu viaţa pentru gestul său a rămas să
bântuie domeniul.
In toamna anului 1944, trupele germane in retragere au incendiat si au jefuit
castelul, nimicind mobilierul, biblioteca, vestita galerie de portrete. In
perioada comunista a fost tranformat in C.A.P . Si parcul a avut de suferit...a
fost taiat o parte din el.
Statul
timp de 10 de ani dupa 1990 nu a putut interveni asupra restaurării lui pt. ca
a existat un proces de retrocedare până în 2000 când i s-a restituit de drept
Cătălinei Banffi acest domeniu. In timpul unui litigiu, nu poti interveni
asupra bunurilor. Din 2009 a fost lăsat în grija fundației Transilvania Trust
care a fost condusă de fostul secretar de stat din Ministerul Culturii, Csilla
Hegedus, iar acum preşedintele fundaţiei este tatăl ei, Szabo Balint. Se învârt
bani frumosi din 2013 de cand cu festivalul iar banii merg in cu totul alta
parte si doar de ochii lumii pt. restaurare. E inca o vacă de muls buna acest
castel. Nu sunt 0,1% români sau străini sa fie interesați de restaurarea
castelului. E distrus iremediabil. Se poate reconstruii dar ce folos daca nu
mai e original macar 50 %. Poate si de aici lipsa de interes pt. renovare ca de
restaurare nu se poate vorbi atata timp cat nu ai ce conserva la el in afara de
cărămidă...si aia trebuie pe alocuri înlocuită și adăugată.
Foto
(vechi) de arhiva, apartin http://www.transylvaniatrust.ro/