duminică, 9 iunie 2013

Castelul Ugron


 










          Castelul Ugor din judetul Mures, comuna Zau de Campie. Localitatea mureşeană a fost atestată documentar pe la 1339, înaintea Bucureştiului.
Pomenit pentru prima dată în cronicile vremii pe la 1339, Zau de Câmpie este astăzi una dintre cele mai fericite comune din inima Câmpiei Transilvaniei. Comuna pare să fie locul în care, atunci când Dumnezeu umbla cu Sfântul Petru pe pământ, şi-a pierdut desaga cu bogăţii pe aceste meleaguri. Pământuri binecuvântate cu rod bogat, sau livezi de pomi fructiferi, dar şi construcţii ce amintesc despre o altă lume, sunt câteva din bogăţiile acestor locuri.
Zaul pare să fie o aşezare „ocrotită”. La o margine a sa se află un „bastion” de pază: dealul Bârsanei, unde se înalţă măreţe zidurile unui castel înconjurat de copaci seculari. Vechile înscrisuri spun că acest castel a fost contruit între 1909 şi 1911 sau 1912 de către baronul Istvan Ugron. La prima vedere nimic deosebit, însă ciudăţenia apare la o privire mai atentă. Castelul are 4 turnuri, 7 terase, 12 intrări, 52 de camere, 365 de ferestre. Toate îmbină perfect durata timpului „închis” între crămizi şi mortar. Cele 4 turnuri semnifică cele 4 anotimpuri, cele 7 terase sunt cele 7 zile ale săptămânii, cele 12 intrări reprezintă cele 12 luni ale anului, cele 52 de camere amintesc de cele 52 de săptămâni dintr-un an, iar cele 365 de ferestre simbolizează cele 365 de zile ale anului. În prezent castelul adăposteşete un centru de asistenţă şi îngrijire pentru copii si este in curs de retrocedare. Stilul construcţiei este o îmbinare între stilul gotic şi renascentist.
           Lucrările de execuţie ale castelului au fost demarate în 1908, în lipsa lui Ugron. Supravegherea execuţiei a fost asigurată de un inginer clujean, György Koncz, căruia i-a fost atribuit greşit şi elaborarea proiectelor de construcţii de către o revistă de specialitate din epocă (Vállalkozók Lapja). Execuţia lucrărilor i-a revenit antreprenorului Dániel Handler: el a administrat suma pentru construcţie (mai mult de 160.000 de coroane) şi el a subcontractat anumite lucrări unor specialişti. Cei mai importanţi meşteri, care au participat la lucrările edificiului, au fost István Németh (cioplirea blazonului de pe faţadă), Imre Kapcza (scara în spirală) şi sculptorul Lajos Brósz.
Castelul are planul în formă de L, o lungime de 50 de metri. Are trei turnuri de colţ (unul hexagonal cu două etaje, unul rotund şi unul mic) şi terase în forme variate
         Deasupra arcului de la intrare se vede blazonul cioplit al familiei Ugron. Compoziţia clădirii este dezagregată din cauza numeroaselor modificări făcute pe proiect şi se fede cel mai bine pe faţada din spate (estică). Faţada nordică redă cel mai bine aspectul medieval, preponderent neogotic, la care contribuie ferestrele în arc frânt decorate cu muluri ale etajului, cele patru scuturi heraldice plasate deasupra acestor ferestre şi diversitatea turnurilor din colţurile faţadei, mai ales micul turn (cuprinde o scară în spirală) alipit turnului hexagonal.
        La parter, fostele încăperi reprezentative sunt grupate în jurul holului mare central, care cuprinde şi scara principală. Ca plan, în stânga holului erau Salonul Oriental, Salonul de turn hexagonal, sufrageria şi un salon mic; în spatele holului era un bufet; în dreapta erau: Salonul de Pipe, încăperea turnului rotund. În aripa mai scurtă, perpendiculară, au fost amenajate sala de luat micul dejun şi camere de dormit. La etaj s-au construit camere numai în partea din stânga holului, aici fiind înşirate camerele de oaspeţi, un salon pentru oaspeţi şi camera învăţătorului, iar în turnul mic circular a fost plasat grupul sanitar pentru oaspeţi.
          Din amenajarea interioară iniţială au rămas numai câteva uşi neogotice şi structura holului central, conceput într-un stil eclectic, care îmbină elemente decorative preponderent neoromanice şi neogotice.
István Ugron a avut o mare pasiune: aceea de a colecţiona tablouri şi alte opere de artă. Avea o colecţie de piese cumpărate în timpul misiunilor sale diplomatice şi a excursiilor sale în străinătate: operele unor pictori contemporani polonezi, sârbi şi orientali, dar şi preţioase obiecte de artă, covoare orientale şi arme. Toate acestea, împreună cu mobilierul, au fost risipite după naţionalizare.
           După însemnările proprietarului, construcţia s-a avansat cu greu, castelul fiind finalizat doar în anul 1912, dar mobilierul a fost executat numai în 1918. Bătrânul Ugron a cedat castelul în 1925 lui István Bánffy, fiul lui János Bánffy, rezervând pentru sine numai câteva camere. István Ugron a locuit mai degrabă la Cluj, unde în 1948 a şi murit într-un azil de bătrâni. Peste un an proprietatea din Zau de Câmpie a fost naţionalizată, iar piesele de mobilier au fost luate de oficiali. Până în 1954 în castel a funcţionat un centru de colectare de cereale, apoi între 1954–1959 şcoala locală cu clasele VI–VII., iar între 1959–1962 şcoală profesională agricolă. În 1963 castelul a fost transformat în centru de plasament pentru copii, administrat de Consiliul Judeţean Mureş. În iulie 2012 centrul a fost desfiinţat şi încă nu se ştie viitoarea funcţie a clădirii golite.
          Legendele vechi spun despre baronul Ugron că a fost ambasadorul Imperiului Austro-Ungar la curtea ţarului Rusiei. Aici, baronul s-a îndrăgostit de una din fiicele ţarului, şi anume de ducesa Olga Romanov. Sentimentele baronului ungar şi-au găsit ecou în inima frumoasei prinţese, iar nunta plutea în aer. Însă cu câteva zile înainte de fericitul eveniment, familia ţaristă a fost detronată în 1917 de revoluţia bolşevică, iar din ordinul lui Lenin toţi membrii familiei imperiale au fost executaţi. Vestea a venit ca un trăsnet în castelul de la Zau al baronului, care, după acest tragic eveniment s-a retras definitiv din viaţa publică. Veşnic neconsolat, baronul a trecut în nefiinţă în 1945 la Turda, nu înainte de a dona măreaţa construcţie, în care urma să îşi petreacă restul zilelor cu frumoasa prinţesă din Rusia. Castelul a fost dat uitării....zidurile arată deplorabil, iar parcul este neîngrijit. Urmaşii celor care au primit castelul de la baronul Ugron îl revendică, iar procesul de retrocedare este pe rol.

Niciun comentariu: